Pesti erbivori in Delta Dunarii

 

Unde ne gasitii in Tulcea: click    

                                                                                   Oferta Paste in Croaziera pe Dunare            
                                                                                   Oferta de mini vacanta de Rusalii                      
                                                                                   Oferta august Sfanta Maria ziua Marinei
                                                                                   Oferta de Toamna  15 oct - 15 dec
                                                                                  
Oferta Turul Deltei Dunarii

Carasul (Carassius auratus gibellio)

crapul la Rosu

Denumirea ştiinţifică : Carassius auratus gibellio :Denumiri populare : caras argintiu, caras floran, crap-caras. Familia : Cyprinidae :Ordinul : Cypriniformes
Descriere :Dimensiunile obisnuite ale carasului sunt de 10 -15 cm cu 80 -150 g, ajungand pana la 1,5 - 2 kg in mod exceptional. In crescatorii si in Delta Dunarii greutatea obisnuita este ceva mai mare, de 500 - 800 g. Coloratia carasului depinde de limpezimea apei, mergand de la argintiu spalacit in rauri la cenusiu-verzui si usor negricios in lacuri pline de vegetatie. Capul este scurt, cu buze subtiri, fara mustati, criteriu sigur de deosebire fata de crap pentru necunoscatori. Unii hibrizi de crap cu caras au un inceput de mustati. Peritoneul este negru, ca la scobar. Carasul este extrem de rezistent si poate trai si in ape cu oxigen redus, de aceea il putem intalni chiar si in locuri imposibile pentru alte specii: gropi, baltoace. A aparut in Delta, probabil accidental in urma inundatiei din "70.Origine Carasul este originar din Asia de nord. De aici a ajuns in China, unde a fost selectionat indeosebi pentru obtinerea unor varietati de ornament ( carasii cu voal pe care ii intalnim in acvarii). A fost introdus in Europa mai intai ca peste decorativ, apoi ca peste argintiu in bazinul Dunarii, Rinului.

Raspandire traieste in toata Europa si Asia de nord. La noi in tara se intalneste in aproape toate baltile, lacurile si raurile de ses si de campie, in Dunare si Delta Dunarii. Raspandirea lui extraordinara se datoreaza rezistentei deosebite la poluare si lipsa oxigenului, cat si prolificitatii sale. Carasul este un peste care rezista si scos din apa, mai multe ore, mai ales daca este invelit intr-o carpa uda si nu i se usuca solzii. Nu o data carasii
adusi acasa la sfarsitul zilei de pescuit si pusi intr-un vas cu apa reincep sa inoate.
Inmultire .Se realizeaza primavara, cand apa atinge 8-10 grade, cam in aceeasi perioada cu crapul. Depunerea icrelor dureaza pana la sfarsitul verii in 2-3 serii. La aceasta specie toate exemplarele peste 2-3 ani sunt femele, exemplarele mascul suferind dupa aceasta varsta fenomenul de transformare in femele (ginogeneza).
Pescuit :Pescuitul carasului se poate face prin mai multe metode: cu undita, cu lanseta cu plumb pe fundul apei, bolognesa. Se foloseste o undita de 4-6 metri pe canale, lacuri si rauri mici, sau o rubesiana pentru lacuri mai mari. Diametrul firului va fi de 0.12-0.18 mm. Pluta va avea o portanta de 0.5-2 grame in functie de momelile folosite. Carligele vor fi numarul 12-10 .Momelile folosite la pescuitul carasului sunt ramele, preferabil de gunoi..Locuri de pescuit in Delta Dunarii - Caraorman: Se pescuieste in locurile cu un curent redus sau inexistent: canale impotmolite, balti, gropi, Crisan-Caraorman. Perioada de pescuit in Delta: La fel ca si crapul incepand din luna iunie si pana in octombrie

Crapul in Delta

Dimensiunile obisnuite ale crapului sunt 50-100 cm (10-20 kg), ajungand pana la 140 cm si 45 kg in mod exceptional. Durata sa de viata este destul de lunga pentru lumea pestilor, de 15-20 ani.Corpul este alungit, comprimat lateral. Gura este subterminala, adaptata gasirii hranei pe fundul apei. Buzele groase sunt de asemenea adaptate la modul de hranire, putandu-se extinde ca un tub. Tot pe buze se gasesc patru mustati scurte, care il ajuta la pipait. Solzii sunt mari. Exista si varietati de crap cu solzi foarte mari si putini (crap oglinda) sau fara solzi (crap golas). In functie de mediul in care traieste, coloratia crapului difera de la argintiu-auriu in ape limpezi, curate, pana la verzui negricios in lacurile invadate de vegetatie. Temperatura optima de hranire este de 190C. Momelile folosite la pescuitul sportiv: mamaliga, boabe de porumb, rame, viermusi. Pentru asigurarea succesului unei partide de pescuit foarte important este nadirea locului, cu porumb, mamaliga, etc. Locuri de pescuit in Delta Dunarii - Caraorman: Pe timpul verii, datorita temperaturilor ridicate si a nivelului scazut al apei crapul migreaza din lacurile mai putin adanci in canale, unde gaseste o apa mai oxigenata canale. Exista perioade cand canalul Crisan-Caraorman este plin de crap si momente cand acesta este mai greu de gasit. Perioada de pescuit in Delta: Dupa sfarsitul perioadei de prohibitiei, adica mijlocul lunii iunie si pana in octombrie, iar daca vremea este mai blanda chiar si noiembrie. Luna septembrie este considerata foarte potrivita pentru pescuitul
crapului. Origine Crapul este originar din Asia Mica. A fost introdus in Europa probabil de catre Romani. Raspandire Traieste in toate raurile si lacurile din Europa si Asia. In ultimul secol a fost aclimatizat si in America de Nord si de Sud si Australia, insa in aceste tari este considerat daunator datorita impactului negativ al acestuia asupra speciilor locale.

Nu se intalneste in Africa, Siberia.
La noi in tara traieste in toate lacurile si raurile de deal si de ses, in Dunare si Delta Dcrap chelesunarii. Apreciaza o apa transparenta, avand pe fund nisip sau mal, bogata in plante acvatice si obstacole naturale. Inmultire Are loc la mijlocul primaverii, cand apa atinge 8-10 grade Celsius, dupa ce iese din hibernare. (aprilie - mai). Locul de inmultire este de regula o intinsura creata de cresterea apelor
in primavara, cu ape mici si mai calde, cu vegetatie. O femela depune circa 100 000 icre pentru 1 Kg/corp. Alevinii eclozeaza dupa 3 - 4 zile. Primele doua zile se hranesc cu sacul vitelin, pentru ca dupa aceea sa treaca la o hranire activa, in aceleasi ape in care s-au nascut. La venirea toamnei, puii au deja 100 de grame.

Nu uitati :
- Dupa ce ati ales locul de pescuit, pregatiti minciogul.
- Nadirea sa se faca cu 2-3 zile înainte de primul pescuit.
- In nada sa puneti si seminte mici(cânepa, ovaz, orz), în afara de nada pe care o veti pune în cârlig.
- Daca vântul este caldut, pescuiti pe directia lui.
- Evitati surprizele neplacute ale echipamentului (linie, forfac, cârlig), cu ajutorul unui test dinamometric, cel mai simplu fiind sa folositi un cântar de mâna.
- Pentru cei ce pescuiesc la pluta, atentie la folosirea culorilor: partea de sus o vede pescarul, iar partea de jos o vede pestele.
- La înteparea pestelui, întindeti firul, pentru evitarea formarii unui unghi ascutit, între fir si vârful lansetei, pentru evitarea ruperii lui

Rosioara(Scardinius erythrophtalmus)

Denumirea stiintifica : Scardinius erythrophtalmus Denumiri populare : rosioara, babusca rosie Familia : cyprinidae Raspandire Rosioara este raspândita în apele Europei, din Suedia panaîn Mediterana si Asia Mica. În România se gaseste în aproape toate apele statatoare de deal si ses, precum si în râurile din aceeasi zona. Dimensiuni Lungimea medie a acestui peste este de 20-30 cm, dar sunt si exceptii de 35 cm, iar greutatea de 200-300 g, cu maximul pâna la 1- 2 kg. Descriere Numele rosioarei vine de la culoare rosie a inotatoarelor.Are corpul comprimat lateral, acoperit cu solzi mari si bine fixati în piele. Botul este scurt, gura mica, terminata oblic, îndreptataîn sus (adaptare la pescuitul în straturile superioare ale apei) si lipsita de mustati. Înotatoarea dorsala este situata mult înapoi dupa înotatoarele ventrale. Culoarea pe spate este albastru închis cu nuante de verde sau cafeniu, iar laturile corpului si burta sunt argintii. Înotatoarele, caracteristice acestui peste, sunt de un rosu aprins, cu exceptia dorsalei. Ochii sunt aurii si nu rosu-galbui ca babusca, cu care este deseori confundata.

Mod de viata Este un peste sedentar, simtindu-se în largul lui în baltile cu vegetatie abundenta. În râuri îl gasim mai ales în sectoarele cu un curs mai lent. Traieste în cârduri formate din exemplare de dimensiuni apropiate. Rosioarele "serioase" (mai mari de 0,5 kg) umbla singure. Vara si toamna, pâna la caderea vegetatiei, o gasim în mijlocul vegetatiei, în culoarele dintre nuferi. De aici pândeste caderea insectelor în apa, tântari, muste, mici gaze. Alaturi de acestea manânca larve de insecte, viermi, melci, precum si plante acvatice.Înmultire Are loc in perioada aprilie - iunie, la o temperatura a apei în jur de 18 grade Celsius. În perioada de împerechere, masculii au culorile mai accentuate. Momeli Momelile folosite cu succes la pescuitul rosioarei sunt viermusii albi de carne, râmele mici, larvele de "libelule", bucatelele de pâine, aluaturi diverse. În timpul verii o momeala "prinzatoare" o constituie cosasii. Rosioara, fiind un peste care vâneaza la suprafata apei, poate fi pescuit si cu muste artificiale, mai ales exemplarele mari.Se foloseste îndeosebi nadirea de apel, câteva firimituri la 8- 10 lansari. Varga va fi telescopica, cu o lungime de 4-7 metri, cât mai usoara. Rosioara se poate pescui si cu undita rubesiana, de 9- 12 metri, atunci când conformatia lacului o impune (mal putin adânc, plin de vegetatie, cu distanta mare pâna la primele ochiuri de apa). Lanseta se foloseste mai putin la pescuitul rosioarei. Cel mai folosit este firul monofilamentul de 0,12-0,15 în general, un pic mai gros acolo unde ne asteptam la exemplare mai mari sau agatarile în vegetatie sunt frecvente.

Pentru pescuitul "la pipait" nailonul va fi mai subtire, 0,10-0,12. Pluta va avea o portanta de 0,10-1 gram, în functie de valuri. Formele cele mai utilizate sunt cele tip "morcov" sau"picatura", cât mai sensibile, cu antena si chila de dimensiuni mai mici, de maxim 5 cm.Plumbul :se folosesc 3-4 alice la distanta de 2-3 cm una de alta, exact cât sa lesteze pluta. Atunci când pescuim în apropierea suprafetei apei (20-30 cm) se pune numai o singura alica, imediat sub pluta, care sa o echilibreze. Cârligele folosite vor avea numarul 12-16, cu tija subtire, pentru a nu deteriora momeala.Metode de pescuitÎn timpul verii, dupa prohibitie, rosioara urca la suprafata apei pentru a culege gâze cazute pe apa, printre ierburile acvatice. Este firesc deci ca cele mai utilizate metode de pescuit ale rosioarei sa fie cele la suprafata apei. Se pescuieste fie cu o pluta mica usor lestata, cu cârligul la o adâncime de 20-30 de centimetri, fie fara plumb si pluta, "la pipait", folosind ca momeala o insecta (cosas), sau o bucatica de pâine. Fiind un pescuit "la vedere", prezenta pescarului trebuie sa fie cât mai discreta, evitând ca umbra sa cada pe apa. Toamna, dupa caderea vegetatiei, rosioara coboara spre fundul lacului. Se va folosi o pluta cu o portanta mai mare, cu alicele de plumb montate în apropierea cârligului, pentru a cobori linia rapid la adâncimea dorita. Momeala utilizata va fi buchetul de viermusi albi de carne sau rame mici de gunoi. Iarna, la copca, alaturi de biban, ghibort si babusca se poate pescui ocazional si câte o rosioara, atunci când momeala este un buchet de larve de libelula

LINUL (Tinca tinca) crap pe dunarea veche

Descriere: Este un peste care face parte din familia ciprinidelor. Corpul de culoare inchisa verde-cenusie, este un pic alungit, acoperit de solzi extrem de mici. Traieste in apele limpezi si oxigenate. Greutatea obisnuita este 500-800 g, iar dimensiunea minima a linului care poate fi retinut este de 25 de cm. Momelile folosite la pescuitul sportiv: rama, viermusi, cocolos de paine. Locuri de pescuit in Delta Dunarii - Caraorman: Linul se pescuieste in balti, canale impotmolite sau lipsite de curenti: Crisan-Caraorman Perioada de pescuit in Delta : Din luna iunie si pana in octombrie.Iata si principalele locuri si zone de pescuit atat in Delta Dunarii cat si in alte zone din Romania pe care vi le recomanda cei mai buni pescari ...

Canalul Crisan
Este un canal adanc si cu o latime mare (100 m), cu un curent moderat; loc pentru somn si crap. Exista portiuni unde se prinde salau (intersectia cu Bratul Sulina), avat, stiuca Se gaseste peste mic sau mare - obisnuit : platica, biban, rosioara. Dimineata trage somnul si stiuca la rama, coropisnita sau broasca respectiv pestisor sau lingurita.
Canalul Vatafu
Este un canal lung si fiind aproape paralel cu bratul Sulina are un curent puternic. Acesta, intersectand multe canale, traverseaza o zona bogata in lacuri si japse, cu unele are legatura directa ( lacul Vatafu si japsa Doha). Acolo unde ia nastere, la intersectia cu canalul Crisan-Caraorman, ca de altfel si pe tot parcursul lui, se poate pescui cu succes salau, somn, crap, biban, platica.
Canalul Litcov
Cu malurile bordate de salcii vechi si cu un traseu sinuos, canalul Litcov este de o frumusete extraordinara. Cel mai lung canal din Delta (45 de km) pleaca de pe cel mai vechi si mai frumos brat al Dunarii,Sfantul Gheorghe urmand sa strabata o zona impanzita de lacuri si japse asigurand accesul in aceste locuri. La fel ca Perivolovca si ca alte canale din Delta, in perioadele de vara, cand nivelul apei este mic, pestii din japsele si chiar din lacurile mari isi gasesc refugiu in canalul mai adanc si mai bine oxigenat. Spre deosebire de Perivolovca cu care se intersecteaza, orientarea acestui canal este de la vest la est, in directia de curgere a Dunarii, de aceea curentul apei este mai rapid. Locurile de pescuit sunt pe tot parcursul lui, insa intersectiile cu alte canale sunt mai agreate de salau, avat, biban, rosioara, in zonele cu curent mai domol sunt mai indicate pentru crap, iar locurile mai adanci pentru somn.In apropierea Caraormanului, nu departe de intersectia cu canalulul Crisan-Caraorman exista un loc unde s-a format o groapa adanca. Acest loc este foarte bun pentru pescuitul somnului. Aproximativ 50 - 70 de m mai in aval se afla intersectia cu canalul "Suez" loc unde se poate pescui biban si avat. Dupa aceasta intersectie la 50 de m se afla o zona cu adancime mai mica, dar si cu un curent mai lin, unde se poate prinde crap. Apoi, la aproximativ 300 m apele mai limpezi ale Litcovului se unesc cu cele tulburi ale canalului Crisan-Caraorman.

Canalul Puiu - Rosu
Un canal adanc si extrem de circulat de pesti este si cel ce leaga lacul Puiu de lacul Rosu. Rosu si Puiu sunt lacuri mari si adanci, cu un important potential piscicol, iar canalul dintre ele, asezat paralel cu directia de curgere a Dunarii are un curent puternic, care oxigeneaza apa si atrage foarte multi pesti. Pe malul lui se gaseste Satul de Vacanta Rosu, ai carui turisti au pescuit foarte mult crap la mamaliga, dupa ce au nadit foarte insistent cu porumb.

Canalul Puiulet – Lumina
Este un lac cu o suprafata mare si adanca unde se dau lovituri grele la stiuca. Intre lacul Lumina si Puiulet (lacuri adanci si destul de mari) exista un canal de legatura scurt. Acesta are si zone unde malurile sale sunt formate din aglomerari de plauri, sub care isi gasesc adapost pesti ca; somn, crap, caras. La gurile canalului plaurii pot bloca accesul, fiind foarte dificil de trecut cu o barca cu motor mai mare sau cu o salupa.

Canalul Puiulet - Rotund

Intre lacul Rotund si Puiulet legatura este mult mai scurta, iar malurile sunt in totalitate formate din plaurii. Este canalul cel mai "blindat" de plasele pescarilor; numeroasele varsele ascunse pe sub maluri si taliane inlantuite care taie canalul sunt dovada clara a potentialului piscicol al zonei. Intrarea din acest canal in lacul Rotund a fost blocata in urma cu cativa ani de un plaur mare, iar pentru a putea trece cu lotcile, pescarii au taiat cu ferastraul o carare ingusta lunga de vreo 30 – 40m.

Canalul Suez (in partea de Vest a dunelor de nisip) Din spusele batranilor prin anii "70 in apropierea dunelor de nisip, care fac parte din"cordonul initial" ce a dus la formarea Deltei, a fost sapat un canal cu o lungime de aproximativ 12 km, care unea Garla Perivolovca in sud cu Canalul Litcov in nord. Se zicea ca Ceausescu dorea sa transforme intr-o orezarie o larga suprafata cuprinsa intre Garla Perivolovca si acest canal. Aceasta zona cuprindea o regiune inundabila intinsa in care s-a dezvoltat o bogata vegetatie, nenumarate japse si cateva lacuri cu adancimi mici: Cuibul cu Lebede, Chiril, Lebedea, etc. Ca o reactie la planurile dictatorului, acest canal a fost numit de localnici in mod sarcastic canalul "Suez". Acesta este un loc bun de pescuit in special la stiuca si biban. Exemplarele de stiuca nu sunt foarte mari intre 0.5 si 2.5 kg, insa constanta cu care trage stiuca face ca acest loc sa fie cautat de pescari sportivi. Din spatele dunelor de nisip, in partea de vest a dunelor - este un canal cu zone cu adancimi mici si vegetatie,
care gatuie cursul apei si zone mai adanci (2-4 m). Din aceasta cauza si datorita orientarii de la Nord la Sud (perpendicular pe directia de curgere a Dunarii) apa nu mai curge, fiind foarte limpede.
Apa foarte limpede, adancimi mari de pana la 4 m, lipsa curentului (practic apa statatoare), vegetatia abundenta (bradis, nuferi, papura si stuf) constituie un habitat ideal pentru stiuca.Datorita orientarii transversale pe directia de cucrapusten de deltargere a Dunarii, asemanator cu Garla Perivolovca cu care are o pozitie aproape paralela, pe parcursul canalului exista 2 portiuni distincte, partea din nord unde se face simtit un curet redus, apa scurgandu-se in Litcov, si portiunea din sud unde practic nu exista curenti. Pe portiunea din sud lipsa curentului a determinat o dezvoltare exploziva a vegetatiei mai ales in zonele mai putin adanci ceea ce a dus la formarea unor praguri naturale. Desi acest canal nu are o vechime mai mare 30 de ani, procesul natural de colmatare a facut ca aceste praguri, unde se putea pescui cu succes in urma cu doar 10 ani, astazi sa fie impanzite de vegetatie iar navigatia sa se desfasoare foarte anevoios (imposibil de trecut cu o barca cu motor).

Pragurile, avand lungimi de cateva sute de metri, delimiteaza 4-5 zone mai adanci (2-4 m) cu apa limpede, unde o bogata vegetatie acvatica: nuferi, bradis, stuf si papura au creat un habitat ideal pentru stiuca.In perioadele de inundatie (primavara) canalul are legaturi, prin care circula pestii, cu Lacul Chiril, acesta este un lac unde se "tine" stiuca. Pescarii batrani cred ca uneori, cand nivelul apei este ridicat, multe stiuci din lacul Erenciuc migreaza in acest canal Bratele Dunarii, garlele si canalele din Delta reprezinta in general un loc de refugiu pentru pesti in perioadele dificile; vara in zile calduroase si cand nivelul apei este scazut.
Zonele mlastinoase, cuprinse intre 0 si 1 metru fata de nivelul marii reprezinta 55% din suprafata Deltei si sunt cautate in perioadele de inundatie de anumite specii de pesti: stiuca, crap, caras, lin, etc. Atunci cand apele se retrag toti pestii din aceste locuri migreaza spre zone mai adanci: acestea fiind canale si lacuri. Canalele din Delta, in general, strabat suprafete inundabile intinse si au legaturi cu multe lacuri. Multe specii de pesti isi schimba arealul, trecand dintr-un lac in altul prin canale, garle si bratele Dunarii. Aceasta migratie se produce din diferite cauze: cautarea unor noi locuri de hranire, slaba calitate si nivelul scazut al apei, etc